Teoria psihodinamică: abordări și exemple

În prezent, gândirea sau abordarea psihodinamică include diferite concepte:

• Majoritatea vieții mentale este inconștientă, ceea ce înseamnă că oamenii nu sunt adesea conștienți de motivațiile, gândurile și sentimentele lor.
• Indivizii pot experimenta gânduri și sentimente conflictuale față de o persoană sau o situație, deoarece răspunsurile mentale apar independent, dar simultan.
• Personalitatea începe să se formeze în copilăria timpurie și continuă să fie modelată de experiențele din copilărie până la vârsta adultă. Acest lucru are un impact mare asupra relațiilor sociale.
• Interacțiunile sociale ale oamenilor depind de cunoștințele lor mentale despre ei înșiși, despre ceilalți și despre relațiile lor.
• Dezvoltarea personalității include reglarea pulsiunilor sexuale, pulsiunilor agresive și formarea și menținerea relațiilor funcționale.
• Persoana tinde să vadă o nouă relație bazată pe relațiile sale anterioare. Acest lucru este cunoscut sub denumirea de „transfer” și vă permite să faceți inferențe precise despre noua relație pe baza experiențelor tale anterioare.

Exemple de teorii psihodinamice

Unele dintre cele mai relevante teorii psihodinamice de astăzi sunt următoarele:

• Teoria analitică a lui Jung – Introduce conceptele de arhetipuri și se concentrează pe dezvoltarea personalității.
• Teoria individuală a lui Adler : sunt subliniate individualitatea ființei umane și liberul său arbitru.
• Teoria interpersonală a lui Sullivan : relațiile interpersonale influențează structura psihică.
• Teoria relațiilor obiectului : susține că oamenii se raportează la mediu în funcție de legătura care se construiește între subiect și obiect, unde fantezia inconștientă generată de obiect este importantă.
• Terapia bazată pe mentalizarea lui Bateman și Fonagy : promovează mentalizarea și înțelegerea emoțiilor proprii și ale celorlalți.
• Teoria psihoterapiei dinamice scurte : are un obiectiv clar de tratat și se remarcă prin concizie.

Argumente pro și contra teoriei psihodinamice

Argumentul principal împotriva acestei teorii este că ea minimizează liberul arbitru conștient al unei persoane. Subliniază inconștientul și susține, într-un fel, că comportamentul este predeterminat de experiențele copilăriei. În plus, unii experți consideră că teoria psihodinamică este aproape imposibil de demonstrat, deoarece nu există o modalitate empirică de a investiga mintea inconștientă.

Cu toate acestea, teoria psihodinamică continuă să se bucure de o mare importanță în psihologia modernă. În primul rând, pentru că explică marea influență a copilăriei asupra personalității și sănătății mintale a adulților. În al doilea rând, pentru că studiază și analizează impulsurile care ne motivează comportamentul.

Bibliografie

• Vallvé, C. Terapii psihodinamice I: Evaluarea studiilor privind eficacitatea psihanalizei. (2014). Spania. Editorial academic spaniol.
• Guimón, J. Un sfert de secol de psihiatrie psihodinamică. (2015). Spania. Editorial Eneida.
• Samaniego, I. Introducere în teoriile psihodinamice. (2015). Spania. Editia kindle.